oamenii-anotimp

sunt oamenii-toamnă, care’şi îmbracă tăcerile în frunze de aramă, melancolic îşi fac din ele covor şi le poartă spre țărmuri de dor…
oamenii-iarnă îți amintesc de copilărie, sanie şi oameni de zăpadă, mirosul cojilor de portocale şi scorțişoară, tramvaie şi de “când o să mă fac mare, vreau să fiu plapumă”.
sunt şi oamenii-primăvară, cu flori de nu-mă-uita în privire, de la care aştepți mereu ceva ce nu mai vine
şi oamenii-pierde-vară, care’ți vin şi’ți pleacă într’o doară.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s